26–30 de tracțiuni

Tracțiunile în spațiu

Iată o problemă la care nu te gândești niciodată pe Pământ: cum faci o tracțiune când nimic nu are greutate? Pe orbită, un astronaut, o cheie și un laptop plutesc toate cu aceeași ușurință fără efort. Prinde o bară și trage, și pur și simplu plutești spre ea. Gravitația, chiar lucrul împotriva căruia lucrează o tracțiune, lipsește în esență, ceea ce face imposibilă versiunea clasică a exercițiului. Totuși, menținerea forței în spațiu contează mai mult decât aproape oriunde, iar această tensiune a dus la o inginerie ingenioasă.

Motivul pentru care astronauții se antrenează atât de serios este că microgravitația elimină încărcătura constantă și blândă în jurul căreia sunt construite corpurile noastre. Pe sol, simplul fapt de a sta în picioare și de a te mișca menține mușchii și oasele sub un fond scăzut de solicitare. Ia asta timp de săptămâni sau luni și corpul are mult mai puține motive să-și păstreze condiția, așa că astronauții urmează o rutină zilnică de exerciții structurată pentru a-și menține forța, condiția cardiovasculară și capacitatea generală. Există și un beneficiu mental: un antrenament dur este una dintre cele mai fiabile modalități de a rupe rutina și stresul vieții într-o conservă sigilată, departe de casă.

Deoarece o tracțiune normală nu funcționează, Stația Spațială Internațională se bazează pe o mașină construită pentru această sarcină, Advanced Resistive Exercise Device, sau ARED. În loc să folosească greutatea corpului împotriva gravitației, ARED generează rezistență cu cilindri cu vid care pot fi reglați în sus sau în jos, astfel încât un astronaut poate încărca o mișcare la orice dificultate are nevoie. Suporturile pentru picioare îl țin pe loc, întrucât fără ele orice tragere puternică l-ar trimite pur și simplu rostogolindu-se înapoi prin modul.

Cu această configurație, astronauții pot executa mișcări de tragere care înlocuiesc tracțiunile, prinzând mânere și trăgând corpul în sus pe toată amplitudinea mișcării. Dispozitivul angajează aceiași mușchi ai spatelui, umerilor și brațelor pe care exercițiul îi vizează pe Pământ și servește totodată ca antrenament de priză, ceea ce contează enorm pentru manevrarea uneltelor în timpul unei ieșiri în spațiu. Senzori înregistrează forța și repetările, astfel încât echipajul și echipele de la sol pot urmări cum se descurcă fiecare astronaut.

Nu este fără fricțiuni. Astronauții au nevoie de timp pentru a se adapta la felul în care se simte mișcarea fără gravitație, echipamentul necesită întreținere regulată, iar găsirea timpului de antrenament într-un program plin de experimente este o provocare în sine. Totuși, faptul că exercițiul de rezistență a intrat pe lista uneia dintre cele mai înghesuite și scumpe avanposturi construite vreodată de oameni spune ceva despre cât de mult este prețuit. Se pare că nici măcar pe orbită nu poți sări peste antrenament.